blog cu informații gratuite

Uretrita non-gonococică este o inflamație a uretrei care nu este cauzată de bacteria Neisseria gonorrhoeae, responsabilă de gonoree. Această afecțiune apare frecvent la persoanele active sexual și poate fi determinată de o varietate de bacterii sau paraziți. Printre cele mai comune cauze se numără infecțiile cu Chlamydia trachomatis sau Mycoplasma genitalium, dar există și alte microorganisme implicate. Deși nu este la fel de cunoscută precum gonoreea, uretrita non-gonococică reprezintă una dintre cele mai întâlnite infecții cu transmitere sexuală.

Simptomele pot varia de la disconfort ușor până la dureri persistente, iar unele persoane pot rămâne chiar asimptomatice, crescând riscul de transmitere către parteneri. Printre cele mai comune semne se numără senzația de arsură la urinare, secrețiile uretrale și iritația locală. Lăsată netratată, uretrita non-gonococică poate provoca complicații precum epididimita la bărbați sau boala inflamatorie pelvină la femei.

Ce este uretrita non-gonococică și cum se deosebește de alte infecții

Uretrita non-gonococică (UNG) reprezintă inflamația uretrei apărută ca urmare a unei infecții cu microorganisme altele decât gonococul. Este o afecțiune frecvent întâlnită în cabinetele de urologie și dermatovenerologie.

Diferența față de gonoree este dată de agentul cauzator. Dacă gonoreea este determinată exclusiv de Neisseria gonorrhoeae, în cazul uretritei non-gonococice vorbim despre:

• Chlamydia trachomatis: responsabilă de 30–50% din cazuri
• Mycoplasma genitalium: implicată în 15–20% din cazuri
• Trichomonas vaginalis: mai rar întâlnit, dar posibil
• Ureaplasma urealyticum și alte bacterii atipice

În plus, există situații în care inflamația este produsă de microbi care fac parte din flora normală, dar care devin patogeni în anumite condiții.

Simptomele nu sunt întotdeauna spectaculoase. Uneori, un simplu disconfort la urinare sau o secreție transparentă dimineața pot fi primele semne. Tocmai această discreție face ca mulți pacienți să amâne vizita la medic.

Cauzele și factorii de risc în apariția uretritei non-gonococice

Principala cauză rămâne contactul sexual neprotejat. Microorganismele se transmit prin secrețiile genitale și colonizează uretra.

Alți factori care cresc riscul includ:

• Număr mare de parteneri sexuali
• Lipsa utilizării prezervativului
• Contacte sexuale orale sau anale neprotejate
• Infecții genitale la partener
• Igienă precară sau folosirea produselor iritante la nivel genital

Este important de reținut că nu toate cazurile sunt strict legate de comportamentul sexual. Uneori, bacterii precum Escherichia coli sau stafilococii pot ajunge în uretră și pot declanșa inflamația.

În plus, persoanele cu un sistem imunitar slăbit, cum ar fi cele cu afecțiuni cronice, au un risc mai mare de a dezvolta uretrită.

Semne și simptome ale uretritei non-gonococice

Simptomele variază de la caz la caz. Unii pacienți resimt doar un ușor disconfort, alții au manifestări evidente.

Cele mai frecvente semne includ:

• Senzație de arsură la urinare
• Secreții uretrale (limpezi, albicioase sau gălbui)
• Iritație locală și senzație de „mâncărime”
• Durere ușoară în zona genitală
• Disconfort la ejaculare (la bărbați)

La femei, simptomele pot fi mai discrete și adesea confundate cu o cistită: urinări dese, durere pelvină ușoară, secreții vaginale anormale.

O parte dintre pacienți nu prezintă simptome evidente, dar pot transmite infecția mai departe. De aceea, controalele regulate și testele de screening sunt foarte importante.

Diagnosticul uretritei non-gonococice

Diagnosticul începe cu anamneza, medicul întreabă despre istoricul sexual, simptome și posibile expuneri.

Următorul pas este examenul clinic și analizele specifice:

• Prelevare de secreție uretrală și examinare microscopică
• Test PCR pentru Chlamydia, Mycoplasma, Trichomonas
• Analize de urină pentru a depista leucocitele sau bacteriile
• Cultură bacteriană în cazurile neclare

Diagnosticul diferențial trebuie să excludă gonoreea, infecțiile urinare simple sau alte boli cu transmitere sexuală.

Pentru a obține un rezultat corect, se recomandă evitarea urinării cu câteva ore înainte de recoltare și anunțarea medicului despre eventualele antibiotice administrate recent.

Opțiuni de tratament pentru uretrita non-gonococică

Tratamentul depinde de agentul cauzator, dar de cele mai multe ori include antibiotice.

Cele mai utilizate sunt:

• Doxiciclină (7 zile, administrare orală)
• Azitromicină (doză unică sau cure mai lungi)
• Moxifloxacină: în cazurile rezistente sau când este implicat Mycoplasma genitalium
• Metronidazol sau Tinidazol: pentru Trichomonas vaginalis

Tratamentul trebuie administrat ambilor parteneri sexuali, altfel există riscul de reinfecție. În plus, pe durata terapiei se recomandă abstinență sexuală sau folosirea prezervativului.

Dacă uretrita este recurentă, medicul poate recomanda investigații suplimentare pentru alte boli cu transmitere sexuală sau infecții urinare complicate.

Măsuri de prevenție și stil de viață sănătos

Prevenția joacă un rol important în reducerea numărului de cazuri.

Recomandările specialiștilor includ:

• Utilizarea prezervativului la fiecare contact sexual
• Limitarea numărului de parteneri
• Testarea periodică pentru BTS (boli cu transmitere sexuală)
• Discuții deschise cu partenerul despre istoricul medical
• Igienă personală corectă și evitarea produselor iritante la nivel genital

Un stil de viață sănătos, cu alimentație echilibrată și imunitate puternică, poate reduce riscul de apariție sau recidivă.

Pentru persoanele care au avut deja episoade de uretrită non-gonococică, controalele medicale regulate sunt importante.

Complicații și consecințe pe termen lung

Netretată, uretrita non-gonococică poate duce la probleme serioase.

La bărbați:

• Epididimită (inflamația epididimului, cu durere testiculară intensă)
• Prostatită cronică
• Stricturi uretrale (îngustarea uretrei, cu dificultăți de urinare)

La femei:

• Boală inflamatorie pelvină
• Infertilitate prin afectarea trompelor uterine
• Sarcină ectopică (implantarea ovulului fecundat în afara uterului)

De asemenea, crește riscul de a contracta sau transmite alte infecții cu transmitere sexuală, inclusiv HIV.

De aceea, tratamentul la timp și completarea curei antibiotice sunt extrem de importante.

Uretrita non-gonococică este o afecțiune frecventă, dar deseori subestimată. Deși simptomele pot fi discrete, consecințele netratării sunt serioase. Cunoașterea cauzelor, a factorilor de risc și a semnelor de avertizare ajută la un diagnostic timpuriu și la un tratament eficient.

Prevenția rămâne cea mai sigură cale de protecție: utilizarea prezervativului, testarea periodică și comunicarea deschisă cu partenerul. Dacă apar simptome sugestive, vizita la medic nu trebuie amânată.

Tratamentul este simplu și eficient, iar respectarea recomandărilor medicale previne complicațiile. Prin informare corectă și responsabilitate, uretrita non-gonococică poate fi ținută sub control, iar sănătatea intimă menținută pe termen lung.